Recenzie Sherlock Holmes: A Game of Shadows

Sherlock Holmes: A Game of Shadows incepe de unde filmul anterior a ramas, cu Sherlock Holmes prins intr-o cursa de depistare a schemelor profesorului Moriarty, un om care crede el ca este responsabil de o serie de atentate cu bomba si decese misterioase in jurul lumi.

Cu ajutorul amicului sau Watson, care e pe cale sa se casatoreasca, si o banda de tigani, care o include si pe Noomi Rapace in rolul Sim, incep un joc de-a soarecele si pisica pentru a dejuca schemele sinistrului profesor Moriarty.
Chiar daca exista multe similitudini cu cartile lui Conan Doyle, am putea presupune ca noul film Sherlock Holmes isi urmeaza propriul drum.
Ar trebui sa observam, ca in povestea originala, in care Holmes il intalneste pe profesorul Moriarty, se mentioneaza si de de Mycroft Holmes, fratele mai mare a lui Sherlock, care va aparea in A Game Of Shadows, fiind interpretat de Stephen Fry.


Mycroft este fratele mai mare (cu sapte ani) a celebrului detectiv Sherlock Holmes, si este dotat cu puteri deductive ce le depasesc chiar si pe cele ale fratelui mai mic, Mycroft fiind totusi incapabil sa efectueze munca de detectiv, deoarece el nu este dispus sa depuna efortul fizic necesar pentru a aduce cazurile la sfarsit.
Intreaga poveste din cartile lui Conan Doyle au loc in principal in Elvetia si Londra si este de mentionat faptul ca regizorul Guy Ritchie a analizat cu atentie povestea din cartile The Final Problem si The Adventure Of The Empty House, cu scopul de a ramane cat mai aproape de povestea originala.

Desi exista un element de mister in acest film, nu este la fel de profund ca in primul film, ci mai degraba se pune accent pe scenele de actiune si umor inteligent.
Acest lucru nu este neaparat un lucru rau, de fapt ajuta la desfasurarea complotului in asa fel incat sa il putem intelege.
Daca primul film a suferit din cauza ca povestea a fost putin lenta, in aceasta continuare, nu exista o secunda in care sa se traga de timp.
Povestea in sine nu este speciala, dar compenseaza prin ritmul care conduce aceasta noua pelicila a regizorului Guy Ritchie.
Ritmul alert al actiunii si al intamplarilor, te fac sa fi atent la film, mai ales ca sunt elemente care daca iti scapa, nu vei putea intelege ce se intampla in continuare.
In schimb pelicula si stilul de filmare este exact acelasi cu care ne-a obisnuit Guy Ritchie, plina de efecte speciale, subtilitati si secvente in slow-motion, care probabil ai confera acestui film o nota aparte.
Trebuie sa recunosc ca de data aceasta nu s-a exagerat cu cadrele slow motion, decat poate in secventa din padure, cand toata gasca este pusa pe fuga de niste rafale de tun, ei facand slalom printre ghiulelele ce devoreaza in viteaza copacii din jurul lor.

Cuplul de actori Robert Downey Jr. si Jude Law sunt din nou un adevarat deliciu in rolurile Holmes si Watson.
Chimia dintre cei doi actori si interactiunea este una de milioane, si sunt mai mult decat sigura ca s-au distrat de minune in timpul fimarilor, mai ales cu scenariul, care pe alocuri da impresia ca improvizatia spontana a fost cea care a facut deliciul multor scene, devenind un plus imens pentru acesta noua aventura a lui Sherlock Holmes.
Un alt plus pentru filmul lui Guy Ritchie este Jared Harris, care in rolul profesorului Moriarty, ofera o performanta solida si intimidanta, cu un personaj negativ rece si puternic, avid de putere, si foarte manipulator.
Spre deosebire de Mark Strong din primul film, Jared Harris devine un adevarat antagonist, foarte credibil.
Surpriza placuta in acest film vine din partea actritei Noomi Rapace, care aduce cu ea si o aroma de mister, definindu-si caracterul printr-o interpretare buna, dar nu stralucita, conferindu-i caracterului Sim o alura aparte, dar fara o contributie majora la complotul filmului.

Fani lui Rachel McAdams vor fi dezamagiti sa vada ca actrita ce o interpreteaza pe Irene Adler, femeia cu care Sherlock are o idila ciudata, nu va mai avea un rol atat de important in aceasta continuare, ea devenind o victima colaterala in planurile malefice ale profesurului Moriarty, avand o aparitie destul de scurta in complot.

In schimb decorurile si costumele rafinate, aduc la viata o Europa magnifica a sfarsitului anilor 1800, si contrar predictilor, prevad o nominalizare la Oscar pentru aceste departamente.
Sunetul si editarea acestuia este un adevarat plus pentru A Game Of shadows, iar coloana sonora este impecabila, demonstrand inca odata ca Hans Zimmer este un compozitor de o valoare incotestabila.
Efectele vizuale sunt in mare parte bune, dar unele scene au fost putin ridicole.
Printre numeroasele exemple se numara si o femeie, sotia lui Watson, care este aruncata dintr-un tren in miscare, si aterizeaza intr-un rau, fara a pati nimic.

Dar ce ar fi filmele de la Hollywood fara putin ridicol si mult spectacol exagerat?
In fond si la urma urmei, Sherlock Holmes A Game Of Shadows este un spectacol reusit, unul ce merita vazut atunci cand ai chef de putin umor combinat cu o poveste exagerata, imbinata cu momente clasice, scoase din cartile lui Conan Doyle.

Lasă-ne un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.