Recenzie Snow White And The Huntsman

Felul in care povestea originala a fost reconceputa de catre producatori, mi-a amintit din primele clipe de un alt basm cu elemente fantastice, Scufita Rosie, in care am vazut cum lumea personajului principal, este zdruncinata de aparitia unui varcolac.

Incercand aceleasi elemente de fantezie, Snow White And The Huntsman aduce in prim plan aceeasi poveste cu influente din cea originala, Alba Ca Zapada tinuta prizoniera in turnul cel intunecat, regina cea rea care stapaneste peste tinutul vast, ce de fapt este mostenirea frumoasei Alba Ca Zapada, si toate elementele adiacente cu oglinda fermecata si puterea magica pe care regina o detine.

In schimb in Alba ca Zapada si Vanatorul, are loc o schimbare radicala de rol, care ii are drept protagonisti in principal pe Vanator si pe asa zisul Print, ce detine un rol aproape nesemnificativ.

Ca intr-un adevarat joc de sah narativ, Vanatorul devine un fel de Print, in timp ce acesta din urma se multumeste cu locul II.

In ceea ce priveste stilul vizual al filmului, se poate spune ca acesta a fost lucrat cu mare atentie, mai ales atunci cand vine vorba de costume.  Evident ca exista si mici scapari, eu una sincer nu ma asteptam ca Alba Ca Zapada sa poarte pantaloni de piele mulati, dar hei … e viziunea regizorului nu a mea. Filmul utilizeaza din plin simbolistica medievala si elemente de imagine ce contribuie la crearea unei atmosfere ireale, undeva aproape de basm. Costumele au fost realizate cu maiestrie, fara sa fie prea ostentative, nici foarte minimaliste, dar atat de colorate incat sa se incadreze perfect in peisajul de basm.

Peisajul filmului este interesant, dar nu fantastic de uimitor, castelul, padurea si poienita piticilor, padurea devastata din jurul tinutului si succesiunea anotimpurilor, au fos produse special pentru ca spectatorul sa realizeze ca acest gen de film, este de fapt o ecranizare si la urma urmei, este de fapt un basm.

Intorsatura din aceasta pelicula, nu este una stralucita, iar daca esti un fin cunoscator al scenariilor clisee din ultimii ani, ai sa intuiesti firul narativ al povestii, chiar daca acesta se chinuie pe alocuri sa te induca in eroare.

Desigur, exista elemente noi, ce nu isi au locul in poveste, cum ar fi un sat de femei, care arata la prima vedere ca si cum ar fi niste luptatoare infricosatoare, dar care s-au dovedit a fi doar niste femei simple.

Probabil cel mai inutil element din mijlocul filmului ar fi acel Troll intalnit de Alba Ca Zapada si de Vanator, intalnire in care regizorul doar isi incordeaza muschii, aratandu-ne cat de bine stapaneste efectele speciale, Troll ce sunt sigura ca a fost adaugat pentru a mai justifica bugetul imens al filmului.

In ceea ce priveste distributia, probabil cel mai bun rol il face Sam Spruell, cel care il interpreteaza pe fratele Reginei, Finn, cel care a fost cel mai convingator, expresiv si cu un stil teatral de retinut.

Kristen Stewart se mentine pe linia de plutire, 90% din pelicula filmului ea fiind cu gura deschisa, si nu se abate deloc, de la expresiile sale faciale arhicunoscute.

Charlize Theron nu ne dezamageste deloc, fiind superba.

Probabil putin cam prea superba, avand in vedere ca Alba Ca Zapada ar trebui sa fie mai frumoasa decat ea, dar tinand cont de logica povestii si de felul in care filmul a mizat pe ideea de frumusete interioara, sunt mai mult decat sigura ca Charlize nici nu a vrut sa dea totul pentru acest film.

In schimb Chris Hemsworth face un rol destul de sters, dar fiind pe departe cel mai placut personaj, cu un rol destul de bun ce emana uneori o masculinitate intimidanta, dar fiind si tandru si protectoar cu Alba Ca Zapada.

La final, am sa va spun ca Snow White And The Huntsman, este un film pe care vrei sa il vezi doar odata, din simpla curiozitate de a vedea cum au reusit cei de la Hollywood sa goleasca un basm pentru copii, de tot ceea ce avea mai sfant in el: puritatea Albei Ca Zapada.