Recenzie Mission Impossible: Ghost Protocol

Mission: Impossible – Ghost Protocol este un film de actiune cu spionaj, realizat in 2011, si este al patrulea film din seria Misiune Imposibila, fiind regizat de Brad Bird, pentru care a fost primul film live-action.

Desigur nu putea lipsi starul acestei serii, Tom Cruise, care isi reia rolul de agent FMI cu numele de Ethan Hunt, scenariul complex fiind scris de André Nemec si Appelbaum Josh, filmul fiind produs de Tom Cruise, JJ Abrams si Bryan Burk.
Este primul film din serie ce a fost realizat partial folosind camere IMAX.
Filmul a fost anuntat initial, cu un nume de lucru simplu, Misiune: Imposibila 4, si nume de cod Aries, dar inca din timpul productiei timpurii, prin august 2010, se lua in considerare un titlu ce sa-i confere o unicitate, avand in vedere ca acest al patrulea film ar fi o relansare a titlului.
Filmul contine aproximativ 30 de minute de pelicula IMAX, regizorul Brad Bird insistand ca filmul sa aiba aceste imagini IMAX, si nu 3D​​, astfel simtind ca formatul IMAX ofera imersiune spectatorilor, mai mult datorita luminozitatii, a calitatii imaginilor care sunt proiectate pe un ecran mai mare, fara a fi nevoie de ochelari de specialitate.

Pentru cei ce au vazut toate filmele Mission Impossible, aceasta ultima productie vine ca o gura de aer proaspat, fiind un film pe care multi nu sperau sa il mai vada vreodata, avand in vedere ca o trilogie din serie s-a incheiat odata cu filmul din 2006, care trebuie sa recunosc, nu a fost exact cea mai buna alegere.
In Mission Impossible Ghost Protocol, personajul principal, Ethan Hunt este pus intr-o situatie dificila, si are de ales intre a-si pastra identitatea lui si a echipei, secreta, sau incercarea disperata de a salva organizatia pentru care lucreaza.
Cred ca pana la urma, asta deosebeste ultimul film din aceasta serie de celelalte, faptul ca este vorba de decizii, si aduce in prim plan o latura mai umana a agentilor din film, intr-un final scoatand in evidenta greselile lor, care sunt omenesti.
Filmul ne introduce direct in actiune, asa cum ar trebui sa o faca orice film care are in prim plan agenti secreti si organizatii ce raspund direct in fata unor persoane importante din politica.
Complotul este destul de simplu, tipul rau obtine cheia de la arma suprema si planuieste sa distruga lumea cu ea.
Aflata intr-o misiune secreta in Budapesta, o echipa FMI trebuie sa intercepteze un curier ce lucreaza pentru o persoana cu numele de cod „Cobalt„, dar in schimb liderul ecipei, agentul Trevor Hanaway este pacalit si ucis de asasina Sabine Moreau chiar inainte de a incheia misiunea cu succes.
Devenita liderul echipei celui decedat, Jane Carter, si agentul nou promovat Benji Dunn il extrag pe Ethan Hunt si sursa lui Bogdan, dintr-o inchisoare din Moscova.
Hunt este rapid recrutat pentru a conduce alaturi de Carter si Dunn, o infiltrare in arhiva Kremlinului, unde trebuie sa localizeze fisierele de identificare a persoanei cu numele de cod Cobalt.
In timpul misiunii, cineva intra pe frecventa de lucru a echipei FMI, si ai alerteaza pe rusi de prezenta celor din FMI.
Desi Dunn si Carter scapa, o bomba distruge Kremlinul, si agentul rus Sidirov, il aresteaza pe Hunt, banuind-l ca a declansat atacul.
Rusii numesc acest atac, un act de razboi nedeclarat, iar presedintele american activeaza Protocolul Fantoma, o operatiune de urgenta care reneaga orice implicare si dezactiveaza intrega organizatie FMI.
Principalul motiv al filmului este lupta agentului Hunt si a echipei sale, care trebuie sa isi asume vina pentru acest atac fara precedent, sa scape de premiza ca guvernul american ar fi implicat, astfel incat cei ramasi sa poata rezolva, fara alte implicari, cazul Cobalt.
Inainte ca Ethan Hunt sa poata scapa, secretarul agentiei FMI este ucis de fortele de securitate ruse conduse de Sidirov, lasand-l pe Hunt si pe echipa sa, caruia i se alatura si analistul William Brandt, fara resurse si fara acoperire.

Lasati fara nici un fel de protectie, ei incearca sa duca la bun sfarsit aceasta misiune imposibila, si trebuie sa gaseasca o cale de reabilitare a departamentului secret, prevenind un atac asupra statului american, pe care ei banuiesc ca Cobalt il pregateste, cu ajutorul unor arme nucleare, preluand controlul unor sateliti independenti.
Lucrurile se complica si mai mult, atunci cand ei incearca sa preia identitatea unor traficanti, si incearca sa cumpere codurile de lansare ale focoaselor nucleare, Ethan vazandu-se nevoit sa se imbarce intr-o alta misiune riscanta, impreuna cu colegii sai renegati, ale caror motive insa, fac deliciul unor scene interesante de-a lungul filmului, si raman necunoscute pana in ultimul moment al productiei.

Mission Impossible Ghost Protocol aduce pe marile ecrane o pelicula pretentioasa, cu multe subtilitati, care, in comparatie cu filmele anterioare, nu se grabeste sa ne arate cat de repede se petrece toata actiunea, lasand loc si pentru dezvoltarea personajelor, incercand sa scoata in evidenta si alte caractere, precum rolul Benji interpretat de Simon Pegg, care este de-a dreptul genial de hilar, si care reuseste sa imbine umorul cu actiunea, sau Paula Patton, care nu se lasa mai prejos si face o prestatie excelenta.

A fost revigorant sa vad ca nu doar Tom Cruise se afla in centrul atentiei, si ca Jeremy Renner se ridica la nivelul asteptarilor, devenind un element surpriza in aceasta serie, pe care se zvonea in trecut, ca o va conduce.
Pe langa faptul ca filmul te poarta prin toata lumea, aduce in prim plan si o distributie imensa, ce iti lasa impresia unei integrari internationale si o diversitate culturala vasta, cu accente pe ideea de terorism international, avand parte de actori cu diferite nationalitati, pe care uni dintre voi ii veti recunoaste imediat ce intra in pelicula.

Filmul va tine cu sufletul la gura inca din primele momente, iar actiunea este de neoprit din primul minut, si rareori iti permite o pauza pentru a rumega unele replici inteligente din scenariu, sau o mica pauza sa te miri de efectele speciale sau de gadget-urile prezente in film.
Daca exista ceva ce m-a dezamagit la acest film, a fost lipsa unui adevarat personaj negativ.
Da, el exista, si da, el este periculos, dar parca ceva lipseste.
In filmul anterior,lucrurile devin foarte personale intre Hunt si Davian Owen (Philip Seymour Hoffman), si contribuie imens la intensitatea conflictului, dar in acest noul film nivelul de rivalitatea personala dintre protagonist si antagonist a cam lipsit.

Asta nu inseamna ca Michael Nyqvist nu a adus o performanta buna in cele cateva scene in care el interactionează cu Cruise, dar acele momente sunt atat de putine si lipsite de intensitate incat uni din acolitii personajului negativ ar putea deveni in orice moment antagonistul filmului.

Probabil cea spectaculoasa scena a filmului a fost momentul de alpinism al hotelului Burj Khalifa din Dubai, care este momentan cea mai inalta cladire din lume.
Tom Cruise primeste toate creditele pentru efectuarea acestui tur de forta pe care l-a realizat personal!

Lasă-ne un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.