Recenzie John Carter

Epica aventură a lui John Carter s-a dovedit a fi chiar epică până la urmă.
Oricât de multe recenzii proaste ai văzut, oricât de multe comentarii nefavorabile ai auzit despre filmul regizorului Andrew Stanton bazat pe minunatele cărţii scrise de Edgar Rice Burrough, trebuie să mă crezi pe cuvânt că nu fac decât să defăimeze un produs ce are capabilitatea să te distreze şi să te ţină lipit cu ochii de ecran, chiar dacă filmul durează puţin cam mult.

În primul rând trebuie să menţionez aici că la nivel personal, am fost fascinată de mic copil de aventurile science fiction, de tot ce ţinea de fantastic şi probabil de mai tot ce derivă din aceste două ramuri ale literaturi, având la bază cunoştinţe vaste despre mai toate romanele sf majore şi probabil văzând aproximativ mai toate filmele clasice şi noi din această categorie.
Am avut privilegiul să fiu invitată la o proiecţie privată a filmului John Carter, o sală mică de 30 de persoane dotată cu un ecran de 25 de metri şi toate facilităţile moderne incluse, evident în 3D.

Ca o studentă ce cochetează cu actoria şi învaţă regia, am încercat să urmăresc încă de la început reacţia celor din jur.

Vă spun sincer că am intrat în sală lăsând în spate orice speranţă că filmul se va ridica la nivelul aşteptărilor spectatorilor şi implicit ale mele, gândindu-mă într-un final că este doar un alt film sci-fi, plin de efecte speciale, care va încerca să copieze alte blockbustere din trecut, care au plagiat opera lui Burrough.
John Carter nu a început epic, dar a continuat minunat să ridice ştacheta pe măsură ce filmul a ajuns să spună povestea ciudată a căpitanului de cavalerie Carter.
Dacă reuşeşti să treci peste toate clişeele hollywoodiene, povestea e în linii mari simplă, uşor de urmărit şi are la bază un erou ce o salvează pe prinţesa de care se îndrăgosteşte, o poveste ce redă peisaje fantastice şi impresionante, care recreează arhitectura unei lumi aflate în prag de distrugere, locuită de trei civilizaţii avansate şi diferite: Helium, Zodanga şi Thark, fiecare cu un stil arhitectural distinct uimitor.
Pentru început, nu cred că prologul filmului despre Barsoom (Marte) îşi avea rostul, primele imagini dezvăluind deja de ce planeta Marte este în război şi practic ridicând vălul ce întotdeauna îl înconjoară pe principalul antagonist al unei poveşti, în acest caz personajul lui Mark Strong (Matai Shang), o fiinţă umanoidă ciudată numită Thern, care e pornită să distrugă planeta Marte.

Probabil unul dintre elementele forte care va tăia respiraţia spectatorului, este reţeaua albastră de conexiuni ciudate, aceasta fiind un portal al Thernilor către alte planete, element ce conferă şi o intrigantă teorie despre vizita anterioară a Pământului a acestor fiinţe avansate.
Scena de deschidere a filmului John Carter ne dezvăluie asta şi nu cred că este chiar un sentiment plăcut să şti chiar din primele imagini ale filmului cu cine va avea de a face eroul nostru principal şi de ce se întâmplă tot ce se întâmplă.
Chiar din primele minute ale filmului suntem introduşi direct în conflictul dintre cele două puteri ale oamenilor de pe Barsoom şi aflăm că persoane dubioase umanoide ce dispun de o tehnologie mult mai avansată decât cea de pe Marte vor să stăpânească planeta prin metode neortodoxe.
După ce avem parte de o asemenea dezvăluire, suntem transportaţi direct pe Pământul anului 1881, în oraşul New York, unde în câteva secvenţe scurte, îl vedem pe John Carter urmărit de un tip misterios de care reuşeşte să scape într-un final.
Personajul principal trimite o telegramă nepotului său ce se află la un colegiu, pe care îl cheamă urgent la o întâlnire.
Din acest moment totul devine destul de clar, având în continuare un fir narativ destul de coerent, cu nepotul în cauză primind condoleanţe pentru moartea unchiului John Carter, primând o moştenire destul de consistenţă, ce conţine pe lângă toate bunurile şi un jurnal personal ce a fost menit special pentru el.
Aflând despre moartea personajului principal, începi să sa te întrebi „oare ce s-a întâmplat cu John carter”?! 
Acesta întrebare vitală, rămâne un mister pe toată durata filmului şi vei primi un răspuns deabia la finalul filmului.
Totuşi mai aflăm că cavoul răposatului este menit să se deschidă doar din interior şi că planurile pentru acest cavou au fost făcute special de John Carter.
Din acest moment încolo, vom vedea aventură lui John Carter spusă de nepotul său, ce începe să citească jurnalul personal al căpitanului, chiar în momentul în care îl primeşte de la avocatul răposatului unchi.
Iar povestea începe încet cu un căpitan de cavalerie al Armatei Statelor Confederate din America, John Carter, care profund afectat de efectele Războiului Civil ajunge să dezertez, astfel devenind un om fără speranţă ce bântuie munţii din jurul Fortului Grant, în speranţa că va găsi aur.

Prin împrejurări interesante şi puţin ciudate, ce implică o arestare a lui John Carter, un interogatoriu hazliu, o descriere a abilităţilor căpitanului de cavalerie, puţină aventură clasică cu cowboy şi indieni şi ceva umor presărat cu decoruri din 1868, John Carter ajunge într-o peşteră despre care doar auzise din poveştile indienilor Apache.
Dacă până aici filmul are o latură pământeană, firul complotului se răsuceşte şi începe să arate a poveste science fiction.
Descoperind descrieri ciudate pe pereţi, John Carter ajunge să găsească aur în stâncile peşteri în care se află.
Apariţia dintr-o lumină ciudată albastră de fulgere a unei persoane, ce arată ca un călugăr, îl face pe eroul nostru să tresară şi într-o bătălie scurtă să îl împuşte pe misteriosul călător.
În timp ce ciudata apariţie pică la pământ, din mâinile lui cade un medalion impresionant, ce în urma unei incantaţii şoptite, îl transportă instantaneu pe John Carter într-o altă locaţie.
Eroul nostru se află dintr-o dată într-un deşert ciudat pe care nu îl recunoaşte.
Încercând să păşească, alfă cu stupoare şi cu preţul a multe căzături, că nu poate păşi normal fără să plutească câteva secunde în aer.
După ce aruncă o piatră de frustrare, observă că puterile sale sunt mult mai mari şi încearcă să îşi perfecţioneze mersul, încărcând să facă paşi de câte 200 – 300m dintr-un salt, ajungând să sară tot mai sus şi mai departe.
Obişnuit cu gravitaţia de pe Pământ, odată ajuns pe Marte el descoperă de fapt, că are dintr-o dată puteri fizice amplificate, explicaţie legată de diferenţa gravitaţională, explicaţie ce-i conferă un strat de realism riguros şi raţional, ce sprijină restul elementelor fantastice, conferindu-le credibilitate.
Neînţelegând unde se află, se trezeşte dintr-o dată în contact direct cu creaturi ce par a fi băştinaşi ce au o culoare a pieli ciudată, înalţi de 2-3m care au patru mâini.

După întroducerile de rigoare, care sunt cam ciudate ce-i drept, fără a înţelege ce spun creaturile băştinaşe, John Carter este împuşcat , prins, legat bine şi tratat ca un animal de companie, din cauza abilităţilor sale de a sări atât de sus şi de departe.
Ei bine, de aici lucrurile devin complicate şi suntem introduşi direct în viaţa complicată a creaturilor băştinaşe Thark care au propria societate şi orânduire.
Deşi John Carter este o producţie menită să atragă toată atenţia, probabil spectatorul nu va rămâne mut de uimire, deoarece acţiunea din film pare pe alocuri naivă şi cumva familiară, ea preluând destul de exact acţiunea cărţii din 1912, iar navele imense apar cam cum erau ele imaginate în acei ani, cu toate premisele filmului deja folosite în alte filme anterioare ca Dune, Star Wars sau Avatar, într-un mod mai credibil şi probabil mai spectaculos.
Probabil la fel de ne-atractiv va părea şi unul dintre punctele forte ale personajului John Carter, capacitatea sa de a face acele salturi de zeci de metri înălţime şi chiar de a zbura, care sunt explicate prin diferenţa de gravitaţie dintre Pământ şi Marte şi pe care noi o cunoaştem deja de la super eroul Superman.
Într-un fel familiar, puterile lui John Carter pe Marte arată exact precum puterile lui Superman pe Pământ.

Gravitaţia scăzută de pe Marte devine astfel un avantaj pentru John Carter, transformându-l dintr-un om obişnuit, într-un erou cu puteri excepţionale, ce devine astfel o posibilă figură legendară atunci când înţelege că soarta planetei Barsoom şi a prinţesei Dejah Thoris depinde doar de el, asumându-şi în final lupta pentru salvarea civilizaţiei care l-a adoptat.
Filmul John Carter merită văzut, unul dintre motive fiind amuzantul proces prin care John Carter (Taylor Kitsch) se adaptează noii gravitaţii de pe Barsoom (Marte) şi a momentelor în care el îşi răsfrânge toată frustrarea acaparată pe Pământ, într-o bătălie epică cu o hoardă destul de numeroasă de creaturi Thark de pe Marte, ce combinată cu muzica epică şi imaginile din memoria lui despre dispariţia familiei sale, devine un punct de cotitură în hotărârea lui finală de a lupta pentru dreptate.

În final, John Carter este un film captivant de la un capăt la celălalt, practic având şi chestii care ar putea să fie neaşteptate pentru cei ce au auzit prima oară de această poveste care este o ecranizarea romanul „A Princess of Mars”, al autorului Edgar Rice Burroughs, primul volum dintr-o serie de 11 care a fost publicat prima dată în anul 1912.
Dacă consideri că povestea sună cât de cât interesant, atunci înseamnă că restul filmului va fi o plimbare plină de aventuri pe o planetă plină de războaie, nave de dimensiunile unui oraş, animale ciudate, o prinţesa atrăgătoare, creaturi gigant, muzică originală
fantastică şi foarte multă acţiune science fiction.
Simona

Lasă-ne un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.