Recenzie Dark Shadows

Înainte de toate trebuie să ştiţi de la început că remake-ul Dark Shadows nu este o megaproducţie ce ar trebui să rupă toate topurile încasărilor şi nici un film ce se vrea un megahit despre care să se vorbească toată vara.
Filmul lui Tim Burton este un film puţin ciudat, uşor de digerat şi cu accente de comedie neagră gotică.
Nu sunt sigur că Burton a vrut acest ton pentru filmul său, dar în general tonul filmului este unul bun aş spune, ca să nu zic plictisitor.
Probabil aici sunt puţin rău, dar chiar are momente plictisitoare şi ca să îmi demonstreze asta, la proiecţia unde am văzut filmul, cineva lângă mine chiar a căscat la un moment dat.
Nimic nu îţi aduce un gust amar în suflet ca un film de la care aveai aşteptări mari.
Probabil aşa a fost Dark Shadows pentru mine.
Dezamăgitor!
Sincer, nu am fost deloc foarte surprins, fiindcă eram conştient că voi vedea un film de Tim Burton, ştiam că va avea ceva ciudat în el, în scenariu, în atmosfera filmului, dar chiar nu mă aşteptam să văd o „parodie” a serialului original Dark Shadows.
Portretizarea doamnei Dr. Hoffman şi a beţivului Willie a fost o insultă la adresa lui Grayson Hall şi John Karlen.
Având în mânecă decoruri impresionante şi make up de calitate nu este suficient pentru a face un film bun.
Utilizarea unor dialoguri ce se vor a fi pline de „umor” sarcastic şi cu subînţeles este pe alocuri chiar prostesc, având în vedere că nu toată lumea recunoaşte unele aluzii ale legături directe cu serialul după care acest film este făcut.
Povestea principală a filmului este destul de bine gestionată şi poate fi categorizată ca o poveste bună în ansamblu, dar faptul că Tim Burton ne oferă întotdeauna o distribuţie solidă şi actori cu renume, nu compensează pentru scenariile lui, care sunt uneori destul de slabe.

Dark Shadows care are în el tot ceea cu ce Burton ne-a obişnuit, cadre deosebite, multă culoare, decoruri parcă scoase din poveste şi un stil propriu inconfundabil.
Totuşi, toate aceste lucruri devin obositoare după un timp, chiar şi pentru fanii lui Tim.
Aşa cum spunea cineva, probabil ar fi timpul ca domnul Tim Burton să ia o vacanţă.
Ar trebui să revină atunci când va avea câteva ideii noi.
Burton consideră că a amestecat un stil vizual gotic, cu o comedie inteligentă, care ar vrea să compenseze pentru lipsa de originalitate din scenariu sau pentru lipsa de originalitate în general în film, deoarece orice truc ai văzut în filmele anterioare regizate de Burton, îl vei vedea şi în Dark Shadows.
Personajele filmului sunt destul de şterse, devenind în timp un fel de Addams Family perfect inadaptaţi, o contradicţie confuză.
Îmi place Johnny Depp, chiar îmi place, dar la fel ca şi prietenul şi colaboratorul său Tim Burton, deja exagerează cu clişeele de interpretare şi dacă nu ar avea machiajul specific filmului, ai putea jura la un moment dat că ai mai văzut aceleaşi expresii faciale undeva în trecut.
Depp nu străluceşte în rolul Barnabas, dar nici nu dezamăgeşte prea mult, prezentând un rol destul de liniar, cu nu foarte multe schimbări de-a lungul filmului dar care totuşi reuşeşte să fie destul de amuzant până la final.
Toate momentele hilare ale personajului interpretat de el, vin din faptul că este în într-un constant şoc cultural, după ce el revine la viaţa în timpurile noastre.
La început e amuzant să-l vedem cum reacţionează la drumuri pavate şi la alte invenţii moderne, dar spre final Depp prestează o interpretare destul de slăbuţă şi comună.
Sau suntem noi toţi atât de binevoitori să îl placem în orice situaţie penibilă ar apărea, doar pentru că este Johnny Depp?
Scenariul scris de Seth Grahame-Smith nu îl ajută de data aceasta pe Depp, iar faptul că nu a fost destul de echilibrat în naraţiune convingătoare, îl face un scenariu ce se eschivează de la dezvoltarea caracterelor în favoarea unui umor destul de greoi şi slăbuţ conturat.

Privind în ansamblu, scenariul este confuz, deoarece stabileşte încă de la început că principala atenţie a filmului este familia şi ar trebui să ne arate modul în care Barnabas schimbă vieţile tuturor, dar apoi se neglijează întreaga familie şi se concentrează pe aventurile protagonistului vampir care spre finalul filmului devine destul de şters, fiind dominat de personajul interpretat de Eva Green.
Michelle Pfeiffer (Elizabeth Collins Stoddard) aproape inexistentă, cu un joc ce nu iese aproape deloc în evidenţă, Christopher Lee (Bill Malloy) apare doar într-o singură secvenţa iar Chloë Grace Moretz (Carolyn Stoddard) joacă destul de bine, dar o dă în bară la final când apare chiar din senin transformată într-un vârcolac ?!?!?!.
Cu excepţia unei performanţe reuşite venită din partea actriţei Eva Green, Dark Shadows nu iese cu nimic deosebit în evidenţă, desigur dacă nu punem la socoteală că regizorul Tim Burton şi-a postat din nou soţia John Carter – ups pardon … – Helena Bonham Lillieth Poppy Ginger Carter (sau ceva de genul ăsta) într-un rol dezastruos, cu notificări subtile despre personajul negativ din Dark Shadows 2 ?!?!?

Lasă-ne un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.